Senatul României a adoptat pe data de 04.05.2021 un nou proiect de lege – L91/2021 – pentru modificarea și completarea Legii nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă, proiect care în momentul de față este trimis spre dezbatere și aprobare la Camera Deputaților.
Aceste modificări vin în contextul noii realități create ca urmare a pandemiei COVID-19, în vederea flexibilizării relațiilor de muncă desfășurate în regim de telemuncă. Conform expunerii de motive, în urma unor studii de piață făcute în luna februarie 2021, un procent de 53% dintre angajații români își doresc un program mai flexibil de muncă, în timp ce 50% își doresc ca angajatorul să le pună la dispoziție și resursele necesare pentru o activitate desfășurată în regim de telemuncă.
Principalele modificări vizate sunt:
- Art. 2 lit. (a) va fi modificat: „telemuncă – forma de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat și voluntar, își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține, în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, [cel puţin o zi pe lună – EXCLUS] folosind tehnologia informației și comunicațiilor;”
- Art. 4 alin. (3) va fi modificat: „Angajatorul este în drept să verifice activitatea telesalariatului prin utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor – INCLUS, în condițiile stabilite prin contractul individual de muncă, regulamentul intern și/sau contractul colectiv de muncă aplicabil, în condițiile legii.”
- Art. 7 lit. (c) va fi modificat: „să asigure condiții pentru ca telesalariatul să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securitații și sănătății în muncă, în special sub forma de informații și instrucțiuni de lucru, [specifice locului de desfăşurare a activităţii de telemuncă – EXCLUS] privind utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare: la angajare, [la schimbarea locului de desfăşurare a activităţii de telemuncă – EXCLUS], la introducerea unui nou echipament de muncă, la introducerea oricărei noi proceduri de lucru.”
- Art. 8 alin. (2) – se introduce o noua literă (f): „să respecte și să asigure confidențialitatea informațiilor și documentelor utilizate în timpul desfășurării activității de telemuncă.”
- Art. 11 lit. (g) va fi modificat: „nerespectarea prevederilor art.7 lit.c) referitoare la obligația angajatorului de a asigura condiții pentru ca telesalariatul să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, [specifice locului de desfăşurare a activităţii de telemuncă – EXCLUS] privind utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare: la angajare, [la schimbarea locului de desfăşurare a activităţii de telemuncă – EXCLUS], la introducerea unui nou echipament de muncă, la introducerea oricarei noi proceduri de lucru, cu amendă de 2.000 lei.”
Deși intenția urmărită prin acest proiect legislativ este una de simplificare și adaptare la realitățile curente privind activitatea de telemuncă, acest proiect rămâne totuși deficitar din mai multe puncte de vedere. În primul rând, prin eliminarea sintagmei ”cel puțin o zi pe lună”, o sintagma care oferea posibilitatea încadrării în regim de telemuncă și a persoanelor care petreceau o parte mai mare din timp la locul de muncă organizat de angajator decât în afara acestuia, dacă cel puțin o zi pe lună acestea își desfășurau activitatea dintr-un alt loc, prin prezenta modificare, se înlătură coeficientul temporal, fapt ce lasă la libera interpretare ce fel de activitate va putea fi considerată telemuncă. Oare munca desfășurată atât la birou cât și în afara lui mai poate fi încadrată ca telemuncă, sau doar muncă desfășurată în totalitate în afara biroului va mai fi considerată telemuncă.
În plus, deși s-a eliminat sintagma ”specifice locului de desfăşurare a activităţii de telemuncă” atât la nivelul art. 7 cât și în art. 11, varianta legislativă aprobată de către Senat nu a păstrat și abrogarea prevederilor art. 5 alin. (2) lit. (c) referitoare la obligativitatea menționării exprese în cadrul contractului individual de muncă a locului / locurilor desfășurării activității de telemuncă. Astfel, deși se dorea o mai mare flexibilitate a angajatului, și anume ca acesta să aibe libertatea de a lucra din orice loc, iar instruirea în domeniul securitații și sănătății în muncă nu a mai rămas legată de specificul locului de desfășurarea a activității, ci de echipamentele folosite, prin menținerea prevederilor art. 5, în fapt, nu se aduce nici o modificare reală, angajatul fiind în continuare legat de un anumit loc în vederea desfășurării activității sale, loc ce trebuie prevăzut în contractul de muncă.
Mai mult, în contextul în care, conform studiului publicat în 2020 de către Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Muncă şi Viaţă, peste trei sferturi dintre angajații din cadrul Uniunii Europene vor să continue să lucreze de acasă cel puțin ocazional, chiar și în absența restricțiilor impuse ca urmare a pandemiei de COVID-19, considerăm că un asftel de proiect legislativ ar fi trebuit să fie mult mai amblu pentru a acoperi nu doar aspectul confidențialității informațiilor, ci și următoarele puncte de interes:
- în ce măsură angajatorilor li se pot acorda drepturi de control și de acces în temeiul contractelor individuale de muncă asupra activității angajațiilor și cum se pot evita potențiale abuzuri în acest sens sau o limitare a vieții private;
- în ce măsură angajatorii își pot delega angajaților obligațiile de a respecta reglementările privind sănătatea, siguranța și protecția datelor;
- cum se poate asigura protecția datelor cu caracter personal;
- în ce măsură și în ce condiții va fi angajată răspundere angajatorului sau a angajatului în regimul de telemuncă – aici va fi necesară examinarea dacă și în ce măsură angajatorul este responsabil pentru accidente de muncă în timpul programului de muncă și dacă și în ce măsură asigurarea pentru accidente de muncă va acoperi daunele respective sau dacă va fi necesară o asigurare suplimentară pentru aceste riscurile. De asemenea, rămâne deschisă și întrebarea cu privire la asumarea răspunderi în situația în care proprietatea angajatorului este deteriorată de un terț aflat în același spațiu cu angajatul (de exemplu, copii, colegi de apartament, animale de companie etc.) în timpul programului de muncă.
Mai multe informații cu privire la acest proiect pot fi găsite mai jos:
